Presupun ca oricine s-a intrtebat pana acum:"Oare cum pot trai toti cersetorii, boschetarii si toti cei care dorm in canale fara a sti ca maine se vor mai trezi vii??"
Ei traiesc mult mai bine ca tine, mai bine ca bogatasii, mai bine ca zeflemistii care te iau in ras pe strada...
MOTIVUL???
EI SUNT LIBERI!!
- Nu trebuie sa aiba grija de copilul acela obraznic care nu se duce la scoala, care nu isi face temele, care se ia la harta cu colegii... ei nu isi ucid nervii cu chestii banale de genul acesta.
- Se trezesc cand vor pentru ca:nu intarzie la servici, nu trebuie sa faca micul dejun copilului, nu trebuie sa munceasca pe rupte doar pentru a se lauda ca au nush ce job, la nush ce patron.
- Nu au grija banilor... pentru ei, aceste hartii care pot fi schimbate pentru lucruri de pret, NU AU VALOARE. Stiu asta pentru ca oricat ar incerca, niciodata nu au destui incat sa le satisfaca poftele, si nevoile zilnice.
- Stiu ca o gafa facuta de ei nu conteaza atat de mult cum ar conta una a presedintelui, a unui om de afaceri si poate chiar mai putin decat o gafa facuta de TINE.
- Nu isi distrug ficatul cu chestii de genul: "oare azi sa imi las parul desfacut sau nu" , "oare cum imi sta cu bluza ta" , "aoleu mi-a aparut un cos" , "oare m-am mai ingrasat" , etc, etc
Cred ca il stiti cu totii pe Ted Williams, boschetarul care acum a ajuns prezentator de radio si castiga 10.000 $ pe luna.
Acesta era el cu cativa ani in urma:
AZI ESTE:
Detine propriul sau radio, si are un succes incredibil!
Cred ca ar trebui sa incepi sa iti apreciezi viata mai mult, ar trebui sa incepi sa crezi in tine insuti, sa incepi sa incerci noi experiente, care sa te duca mai departe de imposibil,care sa te fascineze doar gandindu-te la ele,care sa te faca curios incat sa te simti acolo, ar trebui sa TRAIESTI...
Nu astepta ca lucrurile bune sa vina la tine, du-te tu la ele...
Nu te gandi la lux, atingel...
Nu ta gandi la "as vrea", fa-o...
Nu incerca, fa totul real...
Nu spera, arunca-te cu capul inainte dupa acel lucru...
IAR ACUM, INCA O POVESTE:
Aceasta poveste o stiu de la un batran dintr-un sat, care era izolat partial de populatie...
Cel ce mi-a povestit, avea acasa (undeva in Ardeal, in casa parinteasca) un caine de curte. Ceva asemanator unui ciobanesc enorm. Toata viata lui, cainele, traise legat in lant. Pe la 20 - 21 de ani abia isi mai tara zilele. Nu mai vedea, picioarele ii tremurau si abia mai latra cand simtea un strain. Toata viata lui fusese un caine “de nadejde”. Fusese un aparator destoinic si nimeni, din cei necunoscuti, nu putea sa intre in curtea familiei daca nu era intampinat de cei ai casei.
Si, pe vremea de care va povesteam, cand cainele credincios si iubit de toata familia nu mai putea sa faca mare lucru, tatal spune: “apai… amu, nu poate sa faca rau nimanui si cred ca putem sa-i dam drumul din lant”.
Si i-a dat drumul din lant.
Parca innebunit, cainele a inceput sa alerge in toate partile, cu o forta pe care nu si-ar fi inchipuit-o nimeni. Si a alergat in toate directiile, lovindu-se de tot ce i-a iesit in cale. De gard, de casa, de hambare…
Si nu a rezistat mult. Se lovise prea tare alergand. A murit repede, dupa ce a alergat “liber de lant”.
Cam trista povestea. Nu o spun des.
De ce v-am povestit asta… Uitandu-ma la unele lucruri ce se intampla, mi-am reamintit de credinta mea ca si libertatea se “construieste”. Ceea ce se intampla cu noi nu cred ca poate sa fie “un model” pe care putem sa-l aplicam oricand si oriunde. Poate, numai daca am crescut odata cu acel model… Cred ca libertatea (o sa spuneti ca e relativa si asta…) o putem construi daca avem aceasta dorinta. Si, neaparat, sa fie o vointa comuna a noastra si a celor din jur.
Indiferent de care personaj, din povestea de mai sus, suntem.
Avem, oare, suficiente motive pentru a ne construi o libertate care sa nu fie doar o pacaleala? Credeti ca putem sa gasim solutii la situatiile in care traim si la caile pe care le putem alege pentru a construi echilibrul libertatii noastre?
YOU KNOW???JUST SMILE AND SHINE FOR A BETTER LIFE!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu